Casa Gâmbireanu

Pe strada Principatele Unite la nr. 15, chiar vizavi de casa Simionescu, se află o locuință mai veche cu încă o generație decât aceasta. O regăsim pentru prima dată pe planul Borroczyn la 1846, iar amprenta sa se păstrează neschimbată în toate planurile ulterioare pe care le’am putut consulta, dovedind continuitatea. Volumetria sa este congruentă cu cea a altor case din perioada regulamentară timpurie, deci mai mult ca sigur poate fi datată în a doua jumătate a anilor 1830 sau prima jumătate a anilor 1840.

Primul proprietar cunoscut este cel notat pe planul Borroczyn, un oarecare Costache Gâmbireanu. Nu dețin alte date despre el, dar putem reține profilul general al zonei în secolul al XIX-lea: clasă de mijloc (negustori și meșteșugari de talie medie, mică boierime, funcționari). Începând cel mai devreme din anul 1864 și cel puțin până în anul 1885 îl găsim atestat drept proprietar pe Alecu Sachelarie. Nici în cazul lui nu am găsit date biografice concrete, dar cred că este cel mai probabil același cu funcționarul Alexandru Sachelarie, contabil în Primăria Bucureștiului, atestat de anuarele Bucureștiului din perioada 1887-1890 ca având domiciliul în strada Păstorului nr. 4. Ar rezulta deci că Sachelarie a vândut casa cândva prin 1885-1887 și s’a mutat în apropiere, adresa nouă fiind la doar câteva străzi distanță. Din fericire știm exact cui anume i’a revenit casa, fiindcă la 1890 este atestat ca proprietar farmacistul Adolf Oberth, etnic german, ca mulți alți practicanți ai acestei meserii din Bucureștii acelei vremi. Știm că ținea farmacia Hygia din strada Primăverii nr. 46, astăzi strada Mendeleev lângă Piața Romană (locul exact ar veni aici), tot prin mărturia anuarelor Bucureștiului (anii 1892-1895).

În anii următori proprietatea a fost achiziționată de vecinul Constantin Alexandrescu de la nr. 17, destinele celor două parcele rămânând îngemănate ulterior timp de un secol. Despre istoria proprietății duble nr. 15-17 voi vorbi într’o postare viitoare. Trebuie spus că parcela era una de mare adâncime, dosul ei dând la Maidanul Dulapului (hotarul de azi dintre adresele Ienăchiță Văcărescu 43 și 45). Prin anii ’80 sau ’90 ai secolului trecut, casa Gâmbireanu s’a desprins din nou ca parcelă de sine stătătoare, de data aceasta însă fără acea întinsă grădină din spate, pe care apăruseră de altfel între timp construcții noi.

Vezi și fișele parcelei:

https://meremet.ro/principatele-unite-9-vechi/

https://meremet.ro/principatele-unite-15-17/