Casa Sombola

În strada Principatele Unite la nr. 61, gard în gard cu Liceul de Muzică Dinu Lipatti (sau casa Profirescu, despre care vorbeam într’o postare anterioară), găsim o clădire oarecare ridicată acum câțiva ani, fără nici o urmă de măiestrie arhitecturală. Ceea ce a înlocuit această banalitate este o casă banală și ea, dar construită cândva în jurul anului 1870.

Este interesant de observat că noua clădire păstrează aproape perfect amprenta celei vechi. Analizând imaginile satelit de astăzi cu planul cadastral de acum câteva decenii, am fost tentat chiar să cred că într’adevăr clădirea actuală este doar supraetajarea celei vechi. Din păcate, dinamica complet diferită a șirurilor de ferestre și diferența subtilă de lungime a gardului fac mult mai probabil scenariul demolării complete a casei vechi. De notat însă că dependințele vechii case, înșirate în continuarea ei în lungul parcelei, par să fi supraviețuit.

Pentru a stabili vârsta acelei case, ne îndreptăm spre planurile vechi și găsim că ea exista la 1911 și după toate aparențele deja la 1885. Planul din 1867 (vezi mai jos) este mai ambiguu, în sensul că pe parcelă este schițată o casă și poziția și dimensiunea la stradă ne îndeamnă desigur să credem că este aceeași casă de mai târziu, doar că apare în creion, nu în caligrafia folosită la redactarea inițială a planului. Tragem de aici concluzia că această casă a fost construită după 1867 și că planul a fost actualizat sumar în acest moment ulterior.

Credem că putem restrânge datarea ceva mai mult. Proprietar la 1867 era un oarecare Vasile Tătăranu. Un anunț de închiriere publicat în Monitorul Oficial din 27 februarie 1877 ne vorbește despre casa deja clădită: “De închiriat, de la Sf. Gheorghe viitor 1877, o pereche de case vis-a-vis de fosta tipografie a mitropoliei, strada Principatele Unite no. 35, compuse de 6 camere și o cuhnie, două magasii, pivniță, pod de rufe, curtea pavată, cu puț în curte și grădină cu diferiți pomi; a se adresa la proprietarul lor puțin mai înainte, strada Muselor no. 10. V. Tătăranu”.

În ce privește istoria oamenilor care au locuit’o, despre Tătăranu, cel care a clădit’o, nu avem din păcate prea multe detalii. Știm însă că înainte de 1885, ea a fost cumpărată de Dimitrie Sombola (sau Șombola), a cărui familie a locuit aici până spre al Doilea Război Mondial (poate și mai mult). Sombola era un negustor aromân născut în Macedonia în anul 1848 și stabilit împreună cu diverse rude în România (precum alți locatari din Principatele Unite, după cum am văzut deja în cazul lui Toma Dinischiotu) și reprofilat pe arendășie. Locuia în mare parte la Hăbeni (în județul Dâmbovița), fiind arendașul moșiei de acolo, dar și al unor moșii ale Statului. A primit cetățenia română la 1905 și a murit în 1909, la vârsta de 61 de ani. În casă au continuat să trăiască fiicele sale, Maria, funcționară la Poștă, și Hrisa Păiș (n. Sombola), educatoare și mai târziu directoare de grădiniță (aceasta din urmă atestată cel puțin până în 1936). În perioada interbelică a apărut în parcelă și o casă mai mică, pe hotarul cu nr. 63 (Liceul de Muzică, pe atunci Școala Ortodoxă). Ca urmare, parcela s’a împărțit la un moment dat în două, casa mai mică de la nr. 61bis existând și astăzi.

Cu acest mănunchi de detalii încheiem această sumară schiță istorică a unei vechi case oarecare, dar cu un destin interesant, din mahalaua Flămânda.