Casele Dinischiotu

Casele Dinischiotu

 

Oferim astăzi drept prim exemplu de cartografiere istorică casele Dinischiotu, cu adresa str. Principatele Unite nr. 64, foarte aproape de str. 11 Iunie, chiar sub coasta Dealului Mitropoliei (vezi și pe Google Maps). Este vorba mai întâi despre o casă mică la stradă, fără etaj, și de două corpuri mai mari, cu parter și etaj, în fundul curții. Parcela de astăzi s’a desprins din proprietatea Mitropoliei la 1856, fiind luată cu embatic de un oarecare pitar Ilie Benescu. Între 1869 și 1879 a fost deținută de Florian Aaron (1805-1887), cunoscutul profesor și publicist. Acesta a vândut’o familiei Comănescu (văduva și fiul, ofițer, al unui preot din Găiseni). Ei au construit casa veche la 1882 (până atunci parcela rămăsese virană) și au răscumpărat embaticul de la Mitropolie la 1889, însă au fost nevoiți să o vândă la 1901. Cumpărător a fost comerciantul Toma Dinischiotu (1864-1956), deja chiriaș în casă de la 1897 și creditorul ipotecar al lui Comănescu de la 1899. El a construit și cele două corpuri noi, la 1901 și 1904.

 

Toma Dinischiotu a fost la începutul secolului XX unul dintre cei mai apreciați băcani bucureșteni. Specialitatea sa era comerțul cu coloniale, prin care se înțelegea produsele mai exotice, de la banalele măsline pînă la cine știe ce fructe tropicale sau ulei de cașalot. Dinischiotu a ținut cu chirie mult timp o băcănie de coloniale foarte căutată chiar în Piața Mare, mai bine zis pe str. Halelor nr. 3 (vezi foto, clădirea există și astăzi), comparată cu celebrul magazin al lui Dragomir Niculescu din Piața Teatrului. Era de fel aromân din Macedonia, dintr’o familie din Crușova (sau Kruševo, astăzi în Macedonia de Nord), stabilită la mijlocul secolului XIX la Drama (astăzi în Grecia), unde probabil s’a născut și Toma (tradiția familiei menționează însă Bitolia). Lingvistul Alexandru Graur afirmă că numele ”Dinischiotu” se referă la originea mai veche a familiei, adică ”din Diniscu” (sau Dentsiko, astăzi Aetomilitsa, în Grecia, zona Epirului montan).

 

magazinul Dinischiotu din str. Halelor nr. 3
magazinul Dinischiotu din str. Halelor nr. 3
interiorul magazinului Dinischiotu din strada Decebal
interiorul magazinului Dinischiotu din strada Decebal

Toma și fratele și asociatul său, Anastase Dinischiotu, erau bineînțeles ei înșiși fii de negustor; Toma afirma cândva în Camera de Comerț și Industrie că practica meseria de la 15 ani, adică de când tatăl său îl trimisese la București, în 1879. Cei doi frați au primit cetățenia română în 1905. Băcănia din str. Halelor este atestată pe numele lui Toma cel puțin din 1892 (posibil din 1888) și până în 1938 (aproape o jumătate de secol !), când se mută într’un local propriu din strada Decebal nr. 5, astăzi strada Jacques Elias nr. 4 colț cu strada Sfânta Vineri (vezi pe Google Maps). A fost la 1911 unul dintre acționarii fondatori ai Băncii Pieței, o importantă instituție financiară apropiată de cercurile aromâne din București. Puteți vedea mai jos un scurt articol din 1938 în care se face elogiul afacerii de familie Dinischiotu, preluată în vremea aceea din ce în ce mai mult de doi dintre fiii lui Toma, Nicolae și Anastase (Tascu). Un al treilea fiu, medicul Gheorghe Dinischiotu, a înființat la 1951 la Spitalul Bucur prima secție spitalicească de boli profesionale din România (din 1952 mutată la Spitalul Colentina). Nicolae a rămas proprietar al casei părintești până la naționalizare, dar familia a continuat să locuiască aici și după, până în 1987. Ultimii membri ai familiei care au locuit în casă au fost Tascu Dinischiotu și Eugenia Târpa, ultimii copii ai bătrânului Dinischiotu, și în final doar Lucia Dinischiotu, văduva lui Tascu. Imobilele au fost retrocedate urmașilor în 2012.

 

Bibliografie:

Alexandru Târpa, “În strada Principatele ‘Iubite’ 64”, în Povestea caselor, ed. Andreea Deciu, Ed. Simetria (București, 1999), pp. 73-81. Autorul este nepotul de fiică al lui Toma N. Dinischiotu și cele mai multe informații din articolul de față se bazează pe relatarea dânsului.

Monitorul Oficial 01.03.1884, 12.06.1905, 28.01.1906, 22.04.1911, 03.10.1912, 29.05.1915, 21.03.1940;

Monitorul Comunal 04.12.1938;

George Bezviconi, Necropola Capitalei (București, 1972), p. 114;

Gazeta municipală, nr. 347/1938, p. 1;

Buletinul Camerei de Comerț și Industrie din București, nr. 12/1914, p. 285;

Anastase N. Hâciu, Aromânii. Comerț, industrie, arte, expansiune, civilizație, Tipografia Cartea Putnei (Focșani, 1936), pp. 263-4, 503;

Alexandru Graur, Nume de persoane, Ed. Științifică (București, 1965), p. 84.

 

No Comments

Post A Comment