Familia Zefcari

Numele acestei familii apare uneori și sub forme ca ”Zefkari”, ”Zefkar”, ”Zevhari” sau ”Zefhari”, ultima fiind cea mai apropiată de forma originală din greacă, Zefcharis (Ζευχάρις). Neagu Djuvara notează despre acest neam boieresc: ”Cine erau acești Zefkar sau Zefkari ? […] Știm doar că erau zarafi greci, să le zicem, cu un cuvânt mai nobil, bancheri”.¹ Este vorba deci despre o familie greacă ”burgheză”, probabil de zarafi cum spune regretatul Djuvara sau dacă nu de comercianți, probabil destul de bogată, stabilită la București spre sfârșitul perioadei fanariote și care a acces la ranguri boierești mici și mijlocii.

Cel mai cunoscut membru al familiei este generalul Alexandru C. Zefcari (1830-95), pe care l’am și ales pentru fotografia de antet și despre care Dicționarul contimporanilor scrie: ”General de brigadă, născut în Bucuresci la 1830, încetat din viață. A intrat în armată cu gradul de iuncăr la 1849 și a fost înălțat sub-locotenent la 185o. Maior în 1863, este comandant al garnizoanei Bucuresci, când se urzește complotul militar contra Domnitorului Cuza. Înaintat colonel la 1869, e numit general de brigadă la 1875. În timpul rezbelului Independenței (1877-78) a fost atașat pe lângă marele cuartier general al comandamentului rusesc.”² Este cunoscut și drept primul comandant al Cercului Militar Național (1876-77), vezi aici. A fost înrudit cu cele mai mari familii aristocratice ale țării, fiind căsătorit cu Alexandrina (1845-1924), fiica maiorului Emanoil Filipescu și a Mariei n. Bujoreanu.³ Fiica lor, Zoe Zefcari, a fost măritată cu Grigore Grădișteanu, figură de mare aristocrat excentric fin de siècle, comanditarul castelului de la Grădiștea (Giurgiu).⁴ Mai mult, mama generalului era Sultana Ghica, fiica marelui ban Costache Ghica (ca. 1754-1822) și a Ruxandrei Cantacuzino; una din surorile Sultanei era celebra prințesă Cleopatra Trubețkoi.

George Bezviconi consemnează în Necropola capitalei: ”Alexandrina g-l A.C. Zefcari (1845-1924), n. Filipescu; Casandra Ion Zefcari, m. 1843, născută Caliarhi; Constantin Zefcari (1821-14 feb. 1862); Emanuil Zefcari (1800-1870), negustor, serdar”.⁵ Este de presupus că aceste nume și date sunt preluate de pe pietrele de mormânt pe care Bezviconi le’a văzut în anii ’50 și ’60 în cimitirul Bellu (fig. 5, loc 12, mai puțin în cazul Casandrei, înmormântată în cimitirul mânăstirii Cernica), care însă s’au pierdut între timp. În plus, în Cimitirul Bellu se păstrează un monument în fig. 31 cu această inscripție: ”Aici zace Constandin Zefkari, născutu la 16 iulie 1821, mortu la 14 fevruarie 1862”. Desigur, aceasta este inscripția pe care a copiat’o Bezviconi, însă a trecut’o greșit ca fiind în fig. 5 loc 12. Acolo se găseau probabil doar Emanuil și Alexandrina. Nu știm de ce lipsea generalul însuși, soțul Alexandrinei, în afara cazului în care e vorba de omisiune la Bezviconi. Faptul că acest Constantin este îngropat lângă Grigore Grădișteanu și fiica acestuia, prințesa Emanuela Mavrocordat, indică faptul că era o rudă a soției lui Grădișteanu, Zoe Zefcari (poate înhumată și ea aici). Anul nașterii face imposibil să fie tatăl generalului, acest Constantin fiind cu doar 9 ani mai în vârstă, deci probabil era un frate mai mare. George D. Florescu, vorbind despre mormintele din vechea biserică a mânăstirii Sărindar: ”Mai își aveau aci locul de odihnă Ioan Cocorăscu (+ 1847) și Smaranda, soția sa (+ 1863), fiica lui Iordache Clucerul Cantacuzino; Constantin Zefcari altă rudă a Ghiculeștilor (+ 1863) cât și membri din familia Moruzi. Cu ocazia dărâmărei bisericii, deshumându-se trupurile Ghiculeștilor astrucate aci, mormintele lor au fost aduse parte la Ghiculeasa de lângă Colentina parte în cavoul din cimitirul Șerban Vodă”⁶ Se știe însă foarte bine, ceea ce lui Florescu i’a scăpat, că celebrul cavou Ghica din cimitirul Bellu (fig. 41, loc 4) a aparținut doar ramurii zise Razu a Ghiculeștilor (descendenții marelui ban Dumitrache Ghica din a treia sa căsătorie), în timp ce unii din ceilalți Ghiculești de la Sărindar menționați de el, rude mai îndepărtate, au fost mutați tot la cimitirul Bellu în alte locuri de veci (ex. marele logofăt Alecu Ghica ”Căciulă Mare” în fig. 29, loc 6, col. Ioan Nicolae Scarlat Ghica în fig. 22, loc 16).⁷ Același lucru este deci valabil și pentru Zefcari, exceptând cazul în care este vorba de vreun alt personaj al familiei.

În ce îl privește pe celălalt Constantin Zefcari, ginerele marelui ban Costache Ghica și tatăl generalului, știm cu siguranță doar că a murit prin sinucidere.⁸ Într’o genealogie produsă în manuscris în anii ’30 de prințesa Emanuela Mavrocordat citată de Djuvara se menționează ca an al morții 1874.⁹ În ce privește anul nașterii, trebuie să fi fost născut nu mai târziu de 1801 (presupunând că nu l’ar fi  avut pe general mai devreme de vârsta de 20 de ani). Putem să ne raportăm și la vârsta probabilă a soției. Sultana era sora prințesei Cleopatra Trubețkoi, despre care știm că a murit la 1878 la o vârstă foarte înaintată; Petre Gârboviceanu, citat de George Potra, dădea ca an al nașterii 1786.¹⁰ Poate că o asemenea vârstă de 92 de ani la momentul decesului să fi fost o exagerare, dar chiar și așa nu putem coborî mai jos de 1800 pentru Cleopatra, iar nașterea surorii ei Sultana trebuie plasată cam prin aceeași perioadă, deci în jur de 1795-1800, gândindu’ne în special la anii nașterii celor doi fii. Pentru soțul Sultanei trebuie deci să admitem o dată a nașterii prin anii 1790 sau un pic mai devreme (exista adesea o diferență de vârstă între soți, dar de obicei în favoarea soțului).

Este aproape sigur că acest Costache născut în ultimii 10-15 ani ani veacului al XVIII-lea este acela menționat în catagrafia boierească de la 1829 publicată de Ioan C. Filitti: ”Costache Zefhari, n. Țarigrad, 40 ani, cămăraș, șade în Buc. mahalaoa bisericii Enii ”în casele mele”, văpseaoa de galben No. 2369.”¹¹ Avusese anterior rangurile boierești de căminar și comis, cămăraș fiind din 1826.¹² Aceeași catagrafie mai menționează alți doi membri ai familiei: pe ”Manoil Zefcari, n. Constantinopol, 54 ani, paharnic, al lui Balasache, șade în Buc., are 510 galbeni împărătești” și pe stolnicul Iancu Zefhari; acesta din urmă avea acest rang de la 1826.¹³ Aflăm dintr’un studiu foarte amănunțit al istoricului George Potra referitor la Institutul de băieți Schewitz-Thierrin din București că Iancu era fratele mai mic al lui Costache. Atunci când se menționează în catagrafie casele cămărașului Costache din mahalua Biserica Enei, este vorba despre o proprietate pe care el a deținut’o doar vremelnic, între 1826 și 1830, când a vândut’o lui Petrache Papagheorghiu cojocarul. Vânzarea a fost însă anulată de stolnicul Iancu în calitate de frate al vânzătorului, deci pe baza dreptului de protimisis. Iancu a stăpânit’o și mai puțin timp, proprietatea trecând prin alte câteva mâini până când a fost cumpărată la 1851 de Anton Schewitz, care a instalat aici celebrul său pensionat de băieți, Institutul Schewitz-Thierrin.¹⁴ Clădirile institutului au fost demolate în perioada postbelică și pe locul lor s’a înălțat clădirea ocupată astăzi de Facultatea de Farmacie a Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila. Cât despre Manoil, născut conform catagrafiei pe la 1775, el ar fi putut fi un unchi sau un frate mai mare al lui Costache și al lui Iancu, dar nu avem mai multe detalii.

Detalii prețioase despre membrii familiei obținem și dintr’un alt studiu al aceluiași remarcabil istoric al Bucureștilor care a fost George Potra. Depănând istoria casei Mariei Obrenovici din strada Biserica Amzei nr. 3, el arată că acea proprietate a fost cumpărată la 1825 de Casandra Caliarhi, care a deținut’o până la moarte.¹⁵ La 1851 este atestată în posesia fiului ei, Grigore Romanit, care era de fapt născut Zefcari, fiul din prima căsătorie al Casandrei, adoptat de al doilea soț, care pare să fi fost marele vistier Grigore Romanit, unul din boierii munteni cei mai importanți la sfârșitul perioadei fanariote și în vremea Zaverei de la 1821. Grigore Romanit moare pe la 1858, fiind moștenit de frații săi buni Zefcari. Potra citează un document din 20 ianuarie 1859, prin care trei martori, printre care și Costache Zefcari, atestă calitatea lor de frați buni ai răposatului. Ei sunt enumerați astfel: ”serdarul Manolache Zefcari, stolnicul Dimitrie Zefcari, pitarul Grigorie Zefcari, Gheorghe Zefcari, stolniceasa Frusina Zefcari,¹⁶ Marghioala Hangerli, Joița Stamerov și Elena Varetași”.¹⁷ Există câteva bizarerii în această enumerare: de ce în arborele genealogic al familiei Hangerli nu apare nici o Maria sau Marghioala Hangerli născută Zefcari ? cum puteau să existe doi frați buni cu același prenume, adică Grigore ? cum putea o soră a lor numită Frusina Zefcari să fie stolniceasă, ceea ce presupune că era căsătorită ? Oricum ar fi, este evident că serdarul Manolache Zefcari este același cu proprietarul din anii 1860 din str. Poetului nr. 1 și este cel înmormântat în cimitirul Bellu în fig. 5. Mai mult, este destul de clar că acea Casandra Caliarhi este aceeași cu cea înmormântată alături de Manolache și citată de Bezviconi drept ”Casandra Ion Zefcari, m. 1843, născută Caliarhi”. Nu știm exact de ce apare în documentul din 1825 cu numele de fată, poate pentru că divorțase de primul soț și nu era încă recăsătorită.

Bineînțeles, trebuie să interpretăm că primul soț al Casandrei este de fapt stolnicul Iancu Zefcari menționat în catagrafia boierească de la 1829. Împreună par să fi avut un mare număr de copii. Al doilea soț, marele vistier Grigore Romanit, l’a adoptat pe unul dintre fiii săi vitregi, anume pe Grigore; totuși, existența a doi frați cu același prenume poate sugera că tânărul Grigore Romanit era de fapt fiul și legal și biologic al bătrânului cu același nume, caz în care informația dată de Potra e de fapt rezultatul unei interpretări greșite a limbajului documentului. Pare foarte probabil că la 1825 Casandra era între două mariaje, mai ales datorită numărului mare de copii din primul mariaj. Iancu Zefcari fiind fratele mai mic al lui Costache și acesta din urmă fiind născut la 1789, presupunem anul nașterii lui Iancu în jur de 1792, la fel și al Casandrei. Astfel, dacă ar fi fost măritată să zicem la 17 ani, în jur 1809, ar fi avut timp până la 1825 să aibă 7 copii și să și divorțeze. Ar fi putut să se mărite curând după aceea cu Grigore Romanit, iar fiul lor Grigore ar fi fost un copil târziu al Casandrei, născut pe la 1830, deci la vârsta de cca. 38 de ani a mamei. Ipoteza văduviei după primul soț e puțin verosimilă, dat fiind că reiese din studiul lui Potra despre Institutul Schewitz-Thierrin că stolnicul Iancu Zefcari încă trăia pe la începutul anilor 1830; aceasta nu ar da destul timp Casandrei să nască un fiu Romanit care trebuie să fi fost major la 1851. De altfel, în unele surse referitoare la vechea casă Romanit de pe Podul Mogoșoaiei (devenită Curtea Administrativă sub domniile regulamentare și apoi extinsă pentru a deveni Palatul Ministerului de Finanțe, astăzi sediul Muzeului Colecțiilor de Artă) apare că Grigore Romanit ar fi murit în 1834 (ex. aici). Pe de altă parte în conferința dnei. Oana Marinache despre Palatul Ministerului de Finanțe s’a precizat că vechea casă ar fi fost vândută la 1843 de surorile lui Romanit, Ralu Romanit și Casandra Zefcari. Cum de apare Casandra cu numele de Zefcari după moartea lui Romanit ? De altfel și mărturia lui Bezviconi este în acest sens. Și cum putea fi sora lui Romanit din moment ce era născută Caliarhi ? Se poate dezvolta astfel o nouă ipoteză, probabil cea mai apropiată de realitate. Casandra nu era nici soția nici sora lui Romanit, ci nepoata de soră. Dacă într’adevăr bătrânul nu avusese decât urmași colaterali, putea fi foarte natural moștenit de o soră, adică Ralu Romanit, și de fiica unei alte surori decedate (Casandra Zefcari, născută Caliarhi, fiica unei Caliarhi născute Romanit). Intră aici în ecuație cumva și adopția boierească a strănepotului de soră (amintește de adopția lui Grigore Bibescu de către soțul strămătușii sale, marele ban Grigore Brâncoveanu). Potra deci ar fi citit ”Grigore Romanit, născut Zefcari” și ar fi intepretat greșit că tatăl adoptiv ar fi fost al doilea soț al mamei; în realitate fusese unchiul mamei. Rămâne de explicat totuși cum putea fi bătrânul Romanit moștenit de rudele colaterale dacă tânărul Romanit era fiul său, fie doar și adoptiv, ca o ficțiune juridică. Se mai ridică și întrebarea dacă cei 8 moștenitori de la 1859 menționați în documentul văzut de Potra erau cu toții frați între ei și cu tânărul Romanit. Potra de fapt îi numește ”frații Zefcari și alte rude”. Prezența celor doi Grigore sugerează și ea că erau mai multe grade de rudeni implicate. La fel și menționarea ”stolnicului Dimitrie Zefcari”, care ar fi în mod normal același cu cel menționat în catagrafia de la 1829 cu același rang; un fiu al Casandrei și al lui Iancu Zefcari ar fi fost prea tânăr la 1829 ca să aibă rang boieresc, deci Dimitrie ar fi poate mai curând frate cu Costache și Iancu. Pe de altă parte, de ce ar fi un unchi Dimitrie moștenitor, când celălalt unchi, anume Costache, este doar martor ? Că acesta era bătrânul unchi reiese și dintr’un alt document menționat de Potra, în care o serie de martori atestă la 1862, cu ocazia vânzării casei din str. Biserica Amzei către domnitorul Cuza, că nu mai există alți moștenitori în afara celor din actul de la 1859; printre martorii de la 1862 se numără Sultana Zefcari, născută Ghica, și fiul ei, căpitanul (pe atunci, mai târziu general) Alexandru Zefcari.¹⁸ Desigur, ei dau mărturia fiindcă soțul respectiv tatăl Costache, ce fusese martor la 1859, tocmai murise.

Reținem însă cu destulă siguranță că Manolache era fiul lui Iancu și al Casandrei Zefcari. Faptul că sunt (sau erau) înmormântați în același loc de veci întărește certitudinea acestei filiații. Singura problemă în ce îl privește este anul nașterii. Cel dat de Bezviconi, adică 1800, este imposibil: tatăl său era fratele mai mic al lui Costache, cel născut la 1789. Poate ar trebui mai curând să ne gândim la 1809 sau 1810.

În concluzie, schițăm următorul arbore genealogic al familiei, admițând bineînțeles o doză enormă de speculație:

• Balasache Zefcari  ->  probabil nu a venit niciodată în Țara Românească
• Manolache Zefcari (1775-?), paharnic  ->  fiul lui Balasache
• ? Zefcari (cca. 1765-70?-?)  ->  alt fiu al lui Balasache
•  Costache Zefcari (1789-1862), cămăraș  ->  fiul lui ? Zefcari, însurat cu Sultana Ghica
•  gen. Alexandru Zefcari (1830-1895)  ->  fiul lui Costache, însurat cu Alexandrina Em. Filipescu
•  Zoe Grădișteanu  ->  fiica gen. Alexandru Zefcari, măritată cu Grigore Grădișteanu (1861-1921)
•  Iancu Zefcari (cca. 1792?-?), stolnic  ->  alt fiu al lui ? Zefcari, însurat cu Casandra Caliarhi, fiica unei surori a marelui vistier Grigore Romanit
•  Manolache Zefcari (cca. 1810-1870), serdar  ->  fiul lui Iancu
•  Gheorghe, Dimitrie, Eufrosina, Marghioala, Joița, Elena  ->  alți copii ai lui Iancu
•  Grigore Romanit (?-1858)  ->  alt fiu al lui Iancu, adoptat de marele vistier Grigore Romanit