–
Adresă: I. Văcărescu 22, 22A și 22B și Aleea Dealul Mitropoliei 17 și 19. La 1931 cele cinci proprietăți purtau încă numerele 22 (de 2 ori), 22A, 22B și 22C.
Parcelă: La origine a format probabil un tot cu I. Văcărescu 20, dar despărțite ante 1846. Parcela se întindea până la colțul celor două brațe ale străzii I. Văcărescu, având și o extensie în spatele lotului de pe brațul nord-sud al străzii I. Văcărescu. Această parte de parcelă a fost anexată la o dată incertă (probabil în interbelic) la parcela de la nr. 24; astăzi i’ar corespunde secțiunea dinspre nord a ciotului de stradă spre Palatul Camerei Deputaților, precum și partea din spate a lotului I. Văcărescu 24. Parcelarea este străbătută de o alee cu o sensibilă inflexiune la mijloc. Toată partea din spate a parcelării este pe panta dealului, acolo aleea se continuă ca scăricică.
Clădiri: Trebuia să se construiască 7 locuințe tip (2 pe panta dealului, 4 la poale și 1 de partea cealaltă a străpungerii I. Văcărescu). Numai 3 au fost realizate ca atare, la poalele dealului (I. Văcărescu 22, 22A și 22B), autorizație din 1922. În partea din spate s’au construit în schimb două case unicat, cea din Aleea Mitropoliei 19 fiind de dimensiuni remarcabile (atât amprentă cât și înălțime), construită în 1926-27 după planurile proprietarei, arhitecta Ada (Beza-)Zăgănescu. Casa din Aleea Mitropoliei 17 e posibil să fi fost construită în 1923, plus anexă în 1930 (autorizații). Autorizație de construcție și la 1933, nu e clar pentru care dintre loturi (Urbanismul). https://arhivadearhitectura.ro/locuinta/parcelare-culina-simotta/ https://arhitectura-1906.ro/2015/07/case-de-arhitecti-din-bucuresti/
Proprietari: La 1835 pitarul Nicoli. I. Ghermănescu, profesor de istorie la Seminarul Central, atestat cel puțin 1868-88. La 1890 Gr. Ghermănescu. La 1901 dna. Ghermănescu. La 1907 Mihai Ghermănescu, licențiat în drept, menționat și la 1920. La 1911 Ana Ghermănescu, care răscumpărase partea Smarandei Câmpineanu la 1907 M.O. 19.01.1921). La 1922 arhitecții Arghir Culina și Gheorghe Simotta. La 1928 Jean Bercovici la 22A (M.O. 27.04.1928). În 1931 proprietarii erau: Constantin Văcărescu, Ada Beza, arhitectul Simota, Leon Lichtenberg și Constantin Cantuniari (M.C. 23.08.1931). Ada (Beza-)Zăgănescu, prima femeie arhitect din România, era la ceea ce ar fi astăzi Dealul Mitropoliei 19 (pt. reparații radicale, v. M.C. 14.04.1935). Se pare că era soția diplomatului și istoricului aromân Marcu Beza, originar ca și Simotta din Vlahoclisura; apare alternativ ca Beza și Zăgănescu (ex. M.O. 28.10.1943); naționalizare la 1950. Constantin I. Văcărescu e menționat în 1926 la nr. 12 (greșeală?), mare proprietar, director al Inst. de Arte Grafice Jockey-Club și co-fondator al Băncii Institutelor de Arte Grafice (M.O. 01.04.1926). La 1933 industriașul Aurel Schwartz (pielărie și ind. chimică) la nr. 22A (M.O. 13.01. și 16.02.1933), la 1938 Paulina Schwartz; la 1945 apare însă ca Ancel Schwartz și are două fete, Henriette și Simona, care își schimbă numele în Negrea (M.O. 21.11.1945). Locatari: la 1937-38 George Fichmann în I. Văcărescu 22, care deținea magazinul Femme Chic din Lipscani 70 (M.O. 19.02.1938), la 1938 Pascu Kanner în I. Văcărescu 22b, Vasile Negru în 22c și arhitecții Ion I. Demetrescu și Niculae Gh. Lupu în Mitropoliei 17. La 22 simplu locuia în 1938 George Fichmann, . În 1938-39 Leon și Ernestina Lichtemberg (+ Carolina Blau și Berta Lichtemberg) la 22bis (actualul 22B), Ada Beza în actualul Mitropoliei 19 și Paulina Schwartz în actualul 22A (M.O. 11.04.1938, 08.02. și 11.11.1939). În 1950 (naționalizare) Dumitru și Elena Teodosiu la nr. 22b (ea și în 1958). La 22d în 1950 și 1958-65 Odiseu și respectiv Virginia Apostol. Cerere de retrocedare la nr. 22E pe numele Giorgio Lupu, Ruxandra Răuț Lupu (măsuri reparatorii) și Elena Vasile. În Mitropoliei 17 la 1950 (naționalizare) Leontin și Delia Păun.
–