Apare deja pe planul Borroczyn la 1846, prezentă și pe planul cadastral din 1911 (“Ulicioara Bis. Săracă”). Pe hărțile din perioada interbelică apare ca stradă de sine stătătoare, făcând legătura cu Olimpului (“strada Biserica Săracă”). În practică pare să fi fost tot vechea ulicioară, dar la 1921 se decisese transformarea ei într’o stradă în toată regula. Primăria a renunțat la acest plan în anii ’30 (Mon.Com. 18 aug. 1935, 28 feb. și 19 dec. 1937), iar ulicioara a fost închisă cândva prin anii ’40. Trecea pe lângă hotarul dinspre sud al grădinii bisericii Flămânda, după ce a fost închisă terenul ei fiind anexat la parcela din str. Muzelor 20. Rezultă totuși din documente că nu fusese niciodată drum public, iar deschiderea ei fusese cerută de Lisette Weinstein, proprietara din Muzelor 22, pentru vânzarea unei părți din parcela sa, și combătută de parohie.
