–
Adresă veche: Înainte de 1900 apare ca Principatele Unite 2b sau Principatele Unite 4.
Parcelă: Desprinsă din domeniul Bălăceanu post 1867 ante 1885, probabil în jur de 1880. Domeniul Bălăceanu însuși se desprinsese în vechime din vatra mânăstirii Sf. Ecaterina.
Clădiri: Casa de la 1884 a dispărut la o dată incertă, probabil după 1990. Locul a rămas viran.
Proprietari: La 1818 marele ban Constantin Bălăceanu (1764-1831), la 1846 fiul său, marele spătar Constantin Bălăceanu (1793-1860). Pare să fi fost moștenit de fiul său, omul politic și diplomatul Ion Bălăceanu (1828-1914). Pr. Ștefan Călinescu este atestat aici de la 1883 (autorizația de construcție a casei) până cel puțin la 1918. Profesor de elină și istoria Bisericii la cele două seminarii și de religie la diverse școli particulare, membru în Consistoriul Mitropoliei, preot la Sf. Ecaterina, autor de cărți. Fiii săi Eugen, Nicolae, Titu și Aureliu, toți avocați (dar Eugen apare uneori și ca funcționar la Starea Civilă, la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și respectiv inspector de poliție!). Eugen locuia încă aici în 1922, când întemeia împreună cu frații săi societatea petrolieră Ochiuri, precum și în 1930 (Mon.Of. 19.06.1929 și 25.06.1930); cu petrolul s’a ocupat și Aureliu (v.Mon.Of. 31.10.1939). În 1950, la naționalizare, Ilie Miron.
–