–
Nume: Cunoscută în perioada interbelică drept Parcul Titus Constantinescu. Adresa era la început pur și simplu Principatele Unite 51 pentru toate casele, din 1933 apare denumirea de strada sau aleea Titus. De remarcat că oficial strada poartă numele împăratului roman Titus (se menționează explicit în documente), deși inspirația evidentă era dată de numele vechiului proprietar.
Parcelă: Desprinsă în a doua jumătate a anilor ’20 din fosta mare proprietate a lui Ghiță Zamfirescu. Este vorba despre o mare grădină / livadă pe care a apărut o parcelare de vile de o parte și de alta a unei alei de formă pătrată.
Clădiri: Este vorba despre 29 de case, printre care predomină vilele neoromânești cu un etaj. În general unicat, dar există și o grupare de câteva vile tip. Se pare că în general au fost construite în 1930 (v. dosarul de autorizare), dar vilele din fundul parcelării sunt în stil modernist tipic anilor ’30, fiind probabil mai noi decât celelalte. Există și câteva case mici fără etaj, oarecum în stilul locuințelor ieftine ale perioadei (vezi de exemplu Parcelarea Verzișori). De menționat că parcelarea a fost construită cu nesocotirea obligațiilor prevăzute în autorizația Primăriei, ceea ce a rezultat în penalități și probleme la reparații, adăugiri și utilități; a intrat în legalitate abia în 1933 (v. Mon.Com. 10.08.1930, 28.06.1931, 18.06. și 03.09.1933).
Proprietari: Proprietarul parcelator a fost Banca Universală C. Constantinescu-Titus, aparținând comerciantului cu acest nume (Mon.Of. 15.09.1931). Aceeași bancă a mai construit o parcelare în Cal. Văcărești 330. Printre proprietarii noi menționăm câțiva: la nr. 16 în 1935 Iosefina Beldie (Mon.Com. 22.09.1935); la nr. 20B la începutul anilor ’30 și’a avut sediul influenta publicație de extremă dreapta Dreapta (M. Petcu, “Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică”, [Polirom, 2012], p. 1914); la nr. 23 în anii ’30 familia Gheorghe Vlad (vezi Mon. Of. 22.12.1937 ș.a.); la nr. 26 vezi Mon.Of. 11.02.1938.
–