–
Adresă veche: Până spre 1903-4 Principatele Unite 29. Pe Olimpului a primit număr de’abia în jur de 1900 (Olimpului 1-3). În anii ’20 a primit în plus nr. 5 și 7.
Parcelă: La origine a fost o mare proprietate echivalentă cu Olimpului 1-7 + Principatele Unite 31-39 și Muzelor 2-6, vizibilă ca atare pe planul Borroczyn (1846). La 1856 deja era împărțită în cel puțin trei loturi mai mici cu intrare din Principatele Unite, iar acesta este unul dintre ele. Prin anii ’20 s’au desprins loturile din Olimpului 3, 5 și 7, iar ulterior Pr. Unite 37 s’a desprins de 39.
Clădiri: Casa de la nr. 37 pare să fie ante 1885 și poate chiar ante 1856, dar mărturia planurilor este ambiguă. În orice caz a trecut prin profunde transformări. Casa de la nr. 39 este ante 1856 post 1846; după separarea nr. 37 și’a zidit intrarea, făcându’și calcan. În Olimpului 3 și 7 s’au construit vile interbelice, probabil în anii ’20, iar în Olimpului 5 o casă mică din aceeași perioadă; din cele trei doar nr. 3 a supraviețuit, 5 și 7 au fost demolate cândva între 2008 și 2011.
Proprietari: La 1846 mai-marele bașa Nicolae (proprietatea veche încă nedivizată). În 1864 și 1867 Marinescu. La 1873 posibil Voicu Hristu. Începând cu 1885 este atestat arendașul și creditorul Zaharia Mingopol (ultima atestare este în 1927). Casa de la nr. 37 a fost restituită în 2008 lui Sorin Mohnblatt din Canada. Casa din Olimpului 3 a fost construită de fiul lui Zaharia, medicul comunal Mihail Mingopol, însurat în 1902 cu Augustine Robert (care trăia încă aici în 1942). În 1950 la naționalizare este menționată însă Elena Srengeleschi. În Olimpului 5 a locuit în anii ’30 Roland Mingopol (poate fiul lui Mihail ?), observator meteorolog, însurat în 1938 cu Elena Constantinescu, funcționară la Oficiul de Studii și Statistică din Primărie (Mon.Com. 01.05.1938, 21.09.1941); ea a trăit în casă până cel puțin în 1970.
În Olimpului 7 și-a făcut casă un alt fiu al lui Zaharia, arhitectul Constantin Mingopol, activ aproximativ în perioada 1900-40, arhitect în cadrul Armatei dar și colaborator la proiectul Expoziției Jubiliare din Parcul Carol, la 1906. Împreună cu el trăiau fiii săi, Nicolae, arhitect al Primăriei Bucureștiului în anii ’30 și ’40, mai târziu profesor la Liceul de Arhitectură, și Constantin, ofițer, însurat cu Adela Teodorescu (Mon.Com. 31.08.1941). Acesta a făct temniță grea la Jilava, Aiud și Poarta Albă între 1949 și 1954, fiind condamnat în lotul Tetorian; mai trăia încă în această casă în 1970. Un alt fiu al lui Zaharia, avocatul devenit inspector de poliție Alexandru Mingopol, a locuit multă vreme în Pr. Unite 37-39, apoi în str. Aurel Vlaicu, în altă casă a familiei; acolo a fost ucis de soția sa într’o crimă pasională în 1933 (Adevărul, 28.07.1933). Vezi Mon.Of. 14.04.1885, 30.09.1892, 20.10. și 13.12.1921, 06.04.1922, 19.06.1927; Biserica Ortodoxă Română 3/1890.
–