–
Adresă veche: La 1885 și mult timp după Principatele Unite 3, dar pe la începutul secolului XX pare să fi avut pentru scurtă vreme nr. 7.
Parcelă: Apare deja de sine stătătoare la 1846. Colțul dinspre nr. 3 mușca din trotuar la 1885, până la 1911 a fost aliniat.
Clădiri: Doar o casă mică, care nu e cea care exista la 1895-99 și 1911. Proprietatea apare virană la 1867, posibil și la 1885.
Proprietari: La 1864 părintele Chesarie. La 1872 Pascu Lazăr, la 1885 Niță Lăzărescu (probabil fiul lui Pascu), mai târziu S. Stein. La 1911 Ion D. Nicolau (Iancu Chiristigiu), fiul lui Dumitru Nicolau; decedat înainte de 1923, moștenitorii săi încă nu ieșiseră din indiviziune în 1931. În 1925 era găzduită aici o școală industrială de ucenici. Tot printre chiriași trebuie menționat și ziaristul și scriitorul Constantin Cosco (pseudonimul lui Constantin Constantinescu), care a copilărit aici în anii 1880 și și’a scris amintirile despre cartier în Când era bunica fată (Ed. Universul, 1942).
–