Unul din cele mai mari maidane de pe planul Borroczyn, dar fără să i se dea un nume. Partea cea mai nordică a fundului în formă de pâlnie nu mai apare pe planurile Papazoglu 1871 și Cerkez 1883. Totuși, toată latura de nord de la 1846 a maidanului, din str. I. Văcărescu până în Calea Șerban Vodă, este vizibilă și astăzi ca limită între proprietăți.
Numele îi vine din vremea când Domnia îngăduia un singur dulap (scrânciob) de Paști în tot orașul, care într’o vreme era statornicit aici. La 1790 nu mai era (V.A.Urechia, Istoria românilor III, p. 407). Numele era probabil deja întrebuințat în secolul XVIII, atestat la 1812 (v. V.A. Urechia, Istoria romînilor XB, p. 11).
Numele de Piața Concordiei datează probabil cam de pe vremea lui Cuza, dar sistematizarea pieții a început pe la mijlocul anilor 1880 și nu s’a încheiat decât în preajma Primului Război Mondial.
S’a străpuns prelungirea străzii Poetului / I. Văcărescu, pe partea de nord s’au delimitat proprietăți noi (Piața Concordiei nr. 1-3), iar pe partea de vest s’au demolat primele case de pe Concordiei și Discordiei, rezultând piațeta rectangulară de astăzi. Deja în anii 1880 s’a construit școala, numită mai târziu Ienăchiță Văcărescu.
