–
Adresă veche: La 1885 Principatele Unite 5. Pe la începutul secolului XX avea nr. dublu 11-13 (și apoi doar 11), după ce se pare că avusese și 7 și 9, în plin haos al renumerotărilor. După Primul Război Mondial pare să se stabilizeze cu numărul actual.
Parcelă: A făcut parte împreună cu nr. 5 dintr’o singură proprietate până în jur de 1880.
Clădiri: Există argumente serioase în favoarea ideii că această casă de astăzi e aceeași cu cea de la 1846: amplasamentul în parcelă, hochparterul pe demisol, proporțiile greoaie caracteristice mai degrabă reședințelor fanariote decât caselor moderne. A suferit însă în orice caz o transformare amplă în sens decorativ neoromânesc.
Proprietari: La 1846 Hagi Matei. La 1864 Scarlat Pascal (cca. 1805-1865, tatăl juristului și publicistului Aristide Pascal), la 1867 doamna Pascal, probabil văduva, sora lui Dimitrie Economu (Iconomidis), proprietarul Hanului Manuc de la 1842 până la moartea sa în 1854. La 1885 Petre Boroș. Trece apoi în proprietatea moșierului, pedagogului și omului politic Spiridon (Spirache) Profirescu, profesor la Școala Normală de la Sf. Ecaterina și deputat de Vlașca. După decesul acestuia la 1895 este moștenită de sora și cumnatul său, Eliza și Alexandru Moroiu, domiciliați în Cal. Rahovei 56 (vezi Intr. Eliza Moroiu), împreună cu surorile ei Ecaterina Nițescu și Eftichia Anghelescu. În jur de 1905 este cumpărată de Iacob Comoli și Dumitru Ionescu, care o vor închiria mult timp lui Isaac Leon Sevilla. Fabrica de oțet Cocor Sevilla a acestui mic întreprinzător de origine cel mai probabil sefardă este atestată aici din 1906 până cel puțin în 1938. Comoli și Ionescu au murit în jur de 1933-35. În 1950 depozit de benzină Morenciu, în 1965 garaj al întreprinderii raionale de construcții și reparații Nicolae Bălcescu. Ulterior împărțită în apartamente. Cerere de retrocedare pe numele Mihai Avram și Elena Petrescu. Vezi Mon.Of. 15.03.1905, 19.09.1906, 16.05.1908, 13.10.1933 și 18.03.1941.
–